A venit vara si a crescut dorinta de a “iubi”. Pe facebook toti isi schimba statusul din “in a relationship” in “single”, ca doar trebuie marite orizonturile!

E frumoasa iubirea de-o vara , cand nu te intereseaza nimic, vrei sa te simti bine si sa uiti iarna grea de singuratate si asteptare care a trecut. Cred ca si pentru iubirea de-o vara exista o varsta optima. Imi aduce aminte de adolescenta , cand tot ce zboara se mananca , si cand toata lumea e a ta, fara nici o conditie. In inconstienta acceptai ce ti se dadea si nu vroiai mai mult, venea totul pe parcurs….. after all, it’s all about love!

Albul semnifica puritate…. a fost mult, dar pur prea putin. Imi plac oamenii indragostiti, se vede in ochii lor cum radiaza. Pe ei ii caracterizeaza albul. Tanjesti la ce au ei, iti doresti sa ajungi unde sunt ei, pur si simplu vrei sa ti se intample. Indiferent de ce ai facut sau ce esti ca om, cand te indragostesti , ai un nou suflet, lasi totul in urma si o iei de la capat, pur si indragostit. Mi s-a intamplat si mie zilele trecute. Cand l-am revazut am avut fluturasi in stomac, am avut curiozitatea de a-l explora, de a-l redescoperi. Cand am plecat am simtit tristetea despartirii si dorinta de a-l revedea. Si nu, nu era un el, era orasul meu de suflet, Bucuresti. Cu oameni de multe tipuri in el, unii chiar frumosi. Pacat ca in alb au fost prea multi „provinciali“!

Cam tarziu, dar am revenit cu un subiect ce ma macina de la un timp.

Aud tot mai des „sfatul” sa caut in alta parte, cica nu caut unde trebuie! Dar am zis eu asta? Adica, crede cineva ca atunci cand te duci undeva asta faci , cauti?  Cum ar fi sa te duci la o petrecere si sa zici: „- Buna seara , caut si eu pe cineva.  – Pe cine? – Pe viitorul meu iubit!” Poate exista , si daca nu, cu siguranta ne-ar trebui un GPS care sa ne indice: la urmatoarea intersectie virati la dreapta si ati ajuns la destinatie. Am cunoscut acum cateva zile o persona frumoasa , credeti ca am intrebat de ea? Nu! Pur si simplu am intalnit-o fara sa o caut. Si culmea e, ca am intalnit-o in aceeasi cafenea in care merg de ani de zile!

Bun gasit…. Eu tot nu l-am gasit .. Da pe el.. Sau pe ea… Dragostea…
         In cautarea lui risti sa faci multe incercari proaste. Cateodata ti-l doresti atat de mult incat ai impresia ca l-ai gasit : primul tip pe care il vezi mai interesant. Disperant ! Si te lasi dusa de val…… Poate cateodata iese, dar de cele mai multe ori ramai cu un gust amar si cu multe ganduri dureroase.
Stii ca nu ai accepta unele chestii de la cel pe care il vrei langa tine, dar daca tipul asta interesant le are nu iti pasa. Cu siguranta are ceva bun, iar de defecte mai vedem, mai trecem cu privirea, mai inchidem ochii. 
Din pacate nu poti fi tot timpul atat de rationala si cateodata din prea multa dorinta pici in partea care nu ti-ai dorit-o niciodata. Si te intrebi , de ce fac toate astea, de ce nu ma mentin pe linie. Sa fie faptul ca deja stim prea multi termeni, ca de exemplu vulnerabilitatea, naivitatea sau hormonii ….despre care am invatat ca trebuie sa-i folosim? Sa fie de vina singuratatea ? Cica dragostea intra pe usa, iar singuratatea abia o dai afara pe geam. Asa o fi? Mai sta mult? Sau poate gaseste pe altcineva si pleaca mai departe? Oare se ia?
Cel mai frumos sentiment e atunci cand iti dai seama ca esti iubita si apreciata de cei din jur! Si nu pentru ca primesti cateva sms-uri de Craciun si zici vai ce ma iubeste lumea, uite cate sms-uri primesc! Ci atunci cand lumea din jur chiar te asculta si primesti feedback-uri, indiferent daca sunt bune sau rele, i-ai facut sa isi puna un smen de intrebare. Toate astea te fac sa fii mai puternica, problema e ca, e din ce in ce mai greu cu barbatii, ca „alfawoman” sperie rau……
Si asa a inceput moda lucrurilor simple ! Ca sa nu mai para superficiali, barbatii mai nou incearca sa impresioneze vorbind despre lucrurile simple chiar daca ei nici macar nu inteleg ce-s ala, sau care sunt. Au auzit si ei ca trebuie sa te bucuri cand ninge, cand ploua si gata. Doar astea sunt importante nu ?
Ce complicat e sa fii simplu!
De ce sa lupti sa-i intelegi pe cei de linga tine cand de fapt nu ai ce sa intelegi ! Fiecare este asa cum vrea el si PUNCT !
De ce am tras aceasta concluzie ?! Sa va explic … Eu apelez tot timpul la sinceritate. Intr-adevar sunt cea mai sincera persoana pe care o stiu si nu imi place sa ma ascund dupa deget ! Nu imi place sa mint ! Nu pot sa ma prefac ! Nu pot pur si simplu !  Asta sunt, iti convine bine , daca nu treci mai departe! Ce placere  sau ce orice altceva iti  ofera minciuna? Pentru ce sa minti ? Ok .. minti sa ajungi in pat cu cineva (cu toate ca nici aici nu e nevoie de minciuna), dar dupa… de ce ? De ce te mai chinui sa te ascunzi , sa zici o minciuna una dupa alta, ca sa ce? Cred ca la un moment dat aceste persoane mint atat incat ajung sa creada ceea ce ei inventeaza. Culmea este ca atunci cand minti prea mult, uiti ce ai mintit si e imposibil sa nu te dai in timp de gol. Cum poti sa spui te iubesc cu atata usurinta ? Mie mi se pare o declaratie importanta, pe care tebuie sa o zici atunci cand intr-adevar simti asta. Daca ii declari cuiva iubirea dupa un scurt timp, care sunt sansele sa te creada? Dap….. si asta minte. Dar daca zici te iubesc inainte de a simti asta crezi ca o sa lesine langa tine si o sa ti se dedice doar pentru faptul ca ai zis-o ? Sau mai sunt fete care insista : ma iubesti, dar de ce nu imi zici ca ma iubesti? Dar lasa-l  Doamne iarta-ma ca o sa iti spuna cand o sa simta! Cred ca multi pot spune te iubesc, dar mai presus de tot cel mai important e sa simti asta, sa zici din toata inima si sa nu te mai opresti din zis. Cred ca e ideal asa !
Ce tot atat negativism ! Hai ca sunt si relatii care rezista ( ca in reclama de la fixativ .. si parul rezita!). Cu mari sau mici eforturi ! In cele mai multe cazuri , ele sunt cele care trag cel mai mult, pentru ca ele au pretentii mai mari si  au o viziune mai larga. Barbatii pot fi foarte nepasatori, cred ca unii chiar daca isi vad sotia cu un altul, trec mai departe, nu isi da seama ca este sotia lui! El stie ca este acasa,  sau la munca, ori in oras si e cuminte, ca doar au o relatie minunata si se iubesc si de ce nu ar fi fericita? Totul e normal, nu o inseala, vine acasa de la munca, de ce sa nu fie totul perfect? Ei da, femeile sau chiar si  barbatii ( depinde de nepasatorul din relatie) au nevoie si de cateva artificii din cand in cand. O floare, mai stergi si tu praful, mai cari si tu (tu femeia) o sacosa fara sa il astepti tot timpul pe el.
 
Dar cine sunt eu sa vorbesc ? Ca doar ei sunt cei fericti si eu singura ………….
 

Ma simt prinsa intr-o capcana din care nu pot scapa !  Vad cum totul se repeta  in jurul meu ! Cum oamenii trec pe rand prin aceleasi incercari. Multi s-au resemnat nu mai vor sa fie fericti, au impresia ca fericirea nu exista . Va spun sigur ca exista si stiu ca in momentul cand va veni o voi recunoaste. De multe ori imi vine sa renunt, dar parca aud ca ma striga cineva ! Acel  cineva care a ajuns in acel punct si imi zice ca exista. Or fi multi acolo? Nu cred! La ce vad in jur , am impresia ca multi se pierd pe drum si uita de fapt ca trebuia sa ajunga undeva, se pierd in detalii, rutina, lene , multumire cu putin. Poate nu e bine sa aspiri la mai mult , sa te multumesti cu ce ai , dar stiu oameni care sunt fericiti. Ei cum pot, cum au reusit ? Sa fie vorba de noroc sau pur si simplu de dorinta si de multa munca? Intr-adevar fericirea e pentru fiecare altceva, dar de lucrurile simple se mai bucura cineva? Vrem adrenalina, experiente, nebunii si nu vedem ca de fapt ce e langa noi ne poate face fericiti. Suntem falsi , ne e frica sa ne aratam cu adevarat fata, nu mai stim sa apreciem sinceritatea. Preferam minciuna daca adevarul ne doare, preferam sa alergam pe mai multe fronturi ca sa fim siguri ca  vom ramane cu  ceva. Pentru ce atata alergatura si agitatie, cand de fapt tot ce iti doresti este in fata ta!

Si eu m-am atarnat de oameni..De oamenii care m-au facut sa sufar..De oameni care atunci m-au facut sa cred ca nu exista altceva.. Si totusi, daca intorci pagina iti dai seama ca viata merge inainte…greu, dar merge.
Ce am invatat ? Prefer sa fiu de una singura decat in doi si nefericita. Am atata iubire de oferit incat vreau sa i-o dau celui care o  merita si mai ales o apreciaza. E frumos sa iubesti , sunt sentimente inaltatoare , care te schimba pur si simplu. Pe el l-am cunoscut dupa 6 ani de suferinta. M-am atarnat de el pentru ca il vedeam indragostit , pentru ca ca imi putea oferi ceea ce eu  nu am primit. Am invatat sa il iubesc, m-a facut sa il urmez peste tot. Am trecut cu el prin clipe si amintiri frumoase , unice in viata mea, ma simteam cea mai iubita si cea mai frumoasa fata. Dar…pentru ca intotdeauna trebuie sa existe un DAR… toate lucrurile bune  s-au schimbat in momentul in care am iesit din acel glob de liniste. Mi-am dat seama ca de fiecare data cand era ceva mai greu de trecut eu ma zbateam si el statea de-o-parte. Nu era un barbat, era un copil care avea nevoie de o femeie puternica langa el  si de o femeie cu care sa se simta bine in societate. Am trecut prin probleme de sanatate grave cand eram impreuna si abia  acum imi dau seama ca nu el era cel de langa mine ci tot timpul altcinevaAm trecut printr-o schimbare radicala… Tara, job, prieteni, aer …L-am urmat ….Ne aveam doar unul pe altul si trebuia sa fie langa mine, trebuia sa fie barbatul. Nu a putut , ori nu a fost pregatit, ori nu a putut sa fie pentru mine . Am clacat si eu si iar  am ajuns la nefericire. Imparteam aceeasi casa, acelasi pat, aceiasi viata si totusi eram separati. Nu ne mai gaseam unul pe celalalt. El avea vise eu aveam vise, dar separate. Asa mi-am dat seama ca am nevoie de oameni in jurul meu, oameni care sa imi respecte visele, de oameni care sa imi ofere iubire, incredere si speranta. Sunt dependenta de ei si le multumesc ca sunt in viata mea. Speram ca ne vom impaca , credeam ca el este si fara el nu pot. Uite ca am ajuns sa pot !
 A fost un capitol frumos  din care am invatat … Mi-am dat seama cine sunt si ce vreau. Si dupa aceasta experienta a inceput aventura cu viata…….

Poate ies putin din tipar, dar este o dragoste implinita . Stiu ca nu se apropie 8 martie, ci vine Craciunul dar simt sa vorbesc despre ea, despre mama mea! M-a crescut pana la 18  ani….dupa  am crescut-o eu . Am ajuns, in timp,  sa ne  impartasim experientele. Este singura cunostinta care indiferent de ce as face imi va fi alaturi, este singura fiinta pe care as sustine-o indiferent de ce decizie ar lua. Poate nu toti  pot sa isi exprime aceste sentimente fata de fiinta care le-a dat viata si sincer imi pare rau, pentru ca pe langa iubirile din viata ta, aceasta este prima iubire pe care ai simtit-o  si singura care tine pana la sfarsit , e iubirea de mama. Tot ce imi doresc e ca atunci cand voi purta si eu acest nume de „mama”  fiica sau fiul meu sa fie mandri de mine asa cum sunt eu de ea acum.
Se spune , ca in timp parintii devin copii si copii parinti,, iar eu cred ca este adevarat. Trebuie sa ne luptam si noi sa ii educam la fel cum s-au chinuit si ei cu noi. Si da, pot sa zic ca nu sunt singura…………. O am pe ea orice-ar fi !